Pentru că fiecare dintre noi avem cel puțin un dor. Sau mai multe dacă e să fim foarte sinceri. Doruri pe care le trăim intens, cu nostalgie, cu durere sau cu bucuria gândului că într-o zi vom povesti despre ele printre îmbrățișări, cafea și lalele albe. Doruri care scot din noi toți îngerii și toți demonii. Doruri pentru care negăm că am face imposibilul dar facem tot posibilul ca ele să nu ne mai ardă atât de tare. Doruri înțelepte și doruri nebune. Doruri de perfectul imperfect din celalat. Doruri de reacții. Doruri de privirea aia fix în ochii noștri. Doruri de starea aia când vedem numele ăla pe ecranul telefonului. Doruri de zâmbetele alea șmechere.  

  Doruri de pronunția numelui nostru chiar și prescurtat, venită din vocea aia atât de dragă. Doruri care ne ridică din pat în miez de noapte. Doruri care ne dovedesc că distanțele dintre oameni se măsoară de prea puține ori în numărul kilometrilor. Doruri care ne confirmă că ochii care nu se văd, nu se uită. Ci se caută aproape peste tot, în poze, în online, în întrebări, în trafic, în stări și în doruri. 

  Doruri de oamenii care ne țin de mană și sunt intelegători cu nebunia noastră chiar și atunci când nu înțeleg prea mult din ea. Doruri de oamenii care poate nu ne aduc flori dar ne lasă de fiecare dată zâmbete în suflet și ne fac să tresărim la cea mai banală imbrătisare. Ne impărtăsesc trăirile chiar și atunci când avem impresia că nu ne ascultă. Vorba aia; unii chiar și fără flori sunt ușor de iubit.  

Doruri și doruri.  

  

  

 #dor #stare #emoție #viață